Joi, 14 ianuarie 2016, începând cu ora 800, Sala de lectură şi internet a Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea în parteneriat cu Școala Gimnazială Nr. 1 din Străoane, domnii Sergiu Ghica, profesor de limba română, și Adrian Țiglea, P.R. al Bibliotecii Județene, au evocat personalitatea lui Mihai Eminescu. Cu acest prilej a fost prezentată elevilor o colecție de carte cu gândul de a-i apropia de slova eminesciană. Adrian Ţiglea mărturiseşte despre întâlnirea cu satul românesc şi cu elevii de la Şcoala nr 1. din Străoane, în zi de sărbătoare naţională: „din vreme în vreme, te întâlneşti cu satul românesc, în fiinţa sa dulce şi patriarhală, în plămădirea copiilor în inima cărora încă mai vorbeşte codrul, în obrajii cărora roşeşte lumina pură a vieţii. Astăzi am pornit la drum prin frumuseţea de fiinţă a copiilor de ţăran, care-şi poartă sărăcia cu demnitate, inocenţa cu hotărâre, bunul simţ şi sclipirea minţii cu naturaleţe. Mi-a fost dat să întâlnesc chipuri vesele şi obraji trişti, copii bine îmbrăcaţi, dar şi suflete care abia aşteaptă mărunta hrană oferită gratuit de către şcoală. Cu toţii atenţi, cu toţii încântaţi că pot să se ia la poveste cu un străin, într-o firească desfăşurare a vorbei, înlăuntrul unei tainice confesiuni. Am scotocit prin zestrea cuvintelor şi a gândurilor şi am căutat să le vorbesc cât mai atent, cât mai responsabil pentru sentimentele şi emoţiile născute în firea lor patriarhală, m-am străduit să le împletesc metafore potrivite de încurajare şi verbe de consideraţie, căutând să nu epatez inima lor senină, dimpotrivă, să urmez firul sentimentelor care se ţesea pe moment, înlăuntrul întâlnirii cu liniştea privirii lor. M-au ajutat mult sedimentele vieţii copilărite la sat, în leagănul bunicilor şi-al fericirii. Am simţit blândeţea zilei senine împuternicindu-mi sufletul să le rostească elevilor din adevărurile fiinţei mele plămădite în sacralitatea bătăturii bunicilor mei, izvor de fericire şi armonie sufletească pentru copilul care eram, pe care-l voi fi păstrat în pridvorul cel bun al inimii mele. Astăzi am simţit o chemare fină a sentimentului românesc al fiinţei, am avut părtăşie cu o secvenţă de basm din dimensiunea românească a existenţei – sub înfăţişarea sa caldă, senină, îmblânzită cu firea”.
Această prezentare necesită JavaScript.